Spre deosebire de terapia de familie, constelatiile familiale nu necesita prezenta tuturor membrilor familiei la sedintele de psihoterapie. Aceasta abordare functioneaza mai bine atunci cand este prezent doar pacientul, sau cel mult unul, doi membri ai familiei sale. In cadrul unei constelatii obisnuite, pacientul (sau terapeutul) alege dintr-un grup de persoane pe cateva care sa-i reprezinte pe membrii importanti (care sa aiba legatura cu tulburarea de care sufera) ai familiei sale (inclusiv pe el/ea insusi/ insasi), sau sa reprezinte concepte esentiale pentru problema pacientului. Apoi pacientul ii aseaza pe acesti reprezentanti in anumite pozitii (intuitiv), el/ea se aseaza langa terapeut si procesul incepe. Pe masura ce fiecare reprezentant isi constientizeaza propriul rol si pe al celor din jur, se poate observa un camp energetic al familiei. Terapeutul va intreba pe fiecare ce simte si va observa unde acest camp trebuie sa fie echilibrat. Acest proces va scoate la suprafata complicatiile sentimentale din cadrul familiei.
In momentul in care pacientul constientizeaza configuratia membrilor din familie, terapeutul ii roaga pe reprezentativi sa isi schimbe locul unii fata de ceilalti, apoi ii intreaba cum le-a modificat sentimentele aceasta schimbare. In momentul in care reprezentantii au gasit "pozitia corecta", deseori se poate observa ca acestia experimenteaza sentimente de usurare si relaxare, la fel ca si pacientul. Se spune ca in acest moment s-a ajuns la reechilibrarea si simetria familiei, iar dragostea poate circula liber in cadrul sistemului familial. Atunci cand reprezentantii sunt experimentati, acestia se pot misca singuri, fara ca cineva sa spuna ceva, sau sa primeasca instructiuni de la terapeut.
